Myair.ro

Neapole (Napoli) este cel mai mare oraş din Italia de sud. Este una dintre capitalele regionale şi are o populaţie de un milion de locuitori, iar împreună cu zona metropolitană strânge trei milioane de locuitori. Se află la mijlocul distanţei dintre Vezuviu şi zona vulcanică Campi Flegrei.

Obiective turistice

Deşi este un oraş bogat în monumente istorice şi tradiţii, anual primeşte un număr mai redus de vizitatori faţă de alte oraşe italiene. Centrul istoric al oraşului începând din anul 1995 face parte din patrimoniul mondial şi este una dintre cele mai mari centre urbane de pe aceată listă. Centrul istoric are o dispunere dreptunghiulară şi a păstrat reţeaua de străzi stabilită de colonişti din Cumae, fondatorii oraşului antic Neapolis. Oraşul vechi este străbătută de trei străzi principale paralele: Decumano Maggiore (azi purtând numele de Via Tribunali), Decumano Inferiore (azi împărţită în trei secţiuni: Via Maddaloni, Via Croce Benedetto şi Via San Biagio dei Librai) şi Decumano Superiore (azi împărţită în trei secţiuni Via Sapienza, Via Anticaglia şi Via Santi Apostoli), numele acestora derivând din denumirea antică a lor: decumanus. Denumirea populară a Decumano Inferiore este Spaccanapoli (despărţitoruk Neapolei), deoarece practic împarte în două oraşul vechi. Aceste străzi principale sunt legate între ele, de străzi transversale, pe vremuri antice numite cardo.

Teritoriul înscris pe lista patrimoniului mondial cuprinde deasemenea zona dealului Capodimonte, situată la nord de centrul istoric, respectiv zona costieră Chiaia-Posillipo situată la nord-vest, până la mica insulă Nisida. Centrul istoric cuprinde mai mult de 150 de biserici, aproximativ 300 de clădiri cu caracter religios, palate, 30 de muzee, situri arheologice, monumente, obeliscuri şi fântâni arteziene.

Castele şi palate regale

• Castel Nuovo (sau Maschio Angioino, în română Castelul Nou) este cea mai cunoscută construcţie a oraşului. Construirea fortăreţei a fost comandată de către regele Carol I. Anjou care şi-a transferat curtea din Palermo în Neapole. A fost construită între 1279-1282 cu ajutorul unor arhitecţi francezi. A rămas reşedinţă regală până în anul 1734, când regele Carol al III-lea s-a mutat în nou palat regal construit în apropierea fortăreţei.

• Castell dell’Ovo (literalmente Castelul Oului) este o fortăreaţă situată la nord-vest de centrul istoric al oraşului pe un promontoriu în Golful Neapole. Conform legendei poetul roman Vergilius a înzidit un ou în fundaţiile fortăreţei pentru a conferi o stabilitate mai mare pereţilor. Prima fortăreaţa pe acest loc a fost construită în secolul a 6-lea a. Chr de colonişti greci originari din oraşul Cumae. În primul secol, patriciul roman Lucius Licinius Lucullus a construit o vilă pe acest promontoriu care la începutul secolului al V-lea a fost transformată în fortăreaţă. În secolul al XI-lea, locuitorii oraşului au demolat construcţiile romane pentru a preveni ocuparea lor de către piraţii saraceni. Fortăreaţa de azi a fost construită la începutul secolului al XII-lea şi a funcţionat ca reşedinţă regală până la construcţia Castelului Nou.

• Castel Capuano este o fortăreaţă situată în partea estică a centrului istoric. A fost construită în secolul al XII-lea de către regele Wilhelm I. al Siciliei. Într-o perioadă scurtă a funcţionat ca reşedinţă regală. În secolul al XVI-lea a fost extinsă şi în fortăreaţă s-a mutat administraţia oraşului şi tribunalul (aceasta a funcţionat aici până la sfârştitul anilor 1990). În subsolurile fortăreţei erau închisorile orăşeneşti.

• Castel Sant’Elmo este o fortăreaţă situată pe un deal, vest de centrul istoric al oraşului în apropierea mănăstirii San Martino. Numele derivă de la biserica demolată pentru a face loc fortăreţei. A fost construită între 1329-1343 la porunca regelui Robert de Anjou.

• Palatul Regal a fost construit pe locul vechiului palat viceregal la începutul secolului al XVIII-lea. A funcţionat ca reşedinţă regală până la sfârşitul secolului când familia regală s-a mutat în noul palat de la Caserta. Palatul a fost construit de arhitectul Domenico Fontana şi modificat după planurile arhitecţilor Luigi Vanvitelli şi Gaetano Genovese. A fost parţial distrus în cel de al doilea război mondial, dar a fost reconstruit după planurile originale. Faţada vestică, dinspre Piazza Plebiscito este ornată de statuile marilor regi al Regatului Neapolei.

• Palatul Capodimonte se află la nord de centrul istoric al oraşului pe dealul purtând aceeaşi nume. A fost reşedinţa de vară a regilor regatului Neapolei. A fost contruită după planurile arhitectului Giovanni Antonio Medrano în anul 1738. În palat este amenajat Galeria Naţională din Neapole (cu importante picturi al lui Tiziano, Caravaggio şi alţii) şi muzeul de porţelanuri.

• Albergo Reale dei Poveri este un edificiu impozant la nord-est de centrul istoric al oraşului, având 300 m lungime şi 5 etaje. Construcţia a început în anul 1751 la porunca regele Carol al III-lea, care dorea să realizeze un spital modern în capitala regatului napolitan. Azi, clădirea renovată în anul 2006 găzduieşte un centru de conferinţe.